Psihologii pediatri au destrămat în ultimele decenii multe dintre miturile despre copilărie și joc. Unul dintre aceste mituri se referă la „pierderea timpului” de către copil, și este, de fapt, un mit recent, ivit o dată cu dezvoltarea noțiunii de educație timpurie.

Educația timpurie a încercat în ultimele 2 decenii să fază uz de fiecare clipă de joacă a copilului, în așa fel încât acesta să învețe cât mai multe, cât mai repede. Ei bine, se pare că nu e tocmai benefic pentru copii să fie permanent bombardați de informații de la cele mai mici vârste. Ba chiar poate fi o piedică pentru dezvoltarea lor armonioasă.

copil care se joaca cu jucarii din lemn

Prin jocul liber sau nestructurat înțelegem acele activități de joacă fără un scop anume, doar de dragul jocului. Acesta are o serie de beneficii pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor:

  • Stimulează imaginația și creativitatea (exemplu: jocurile de rol).
  • Încurajează copilul să exploreze, să experimenteze (mai ales prin jocurile în natură, jocurile de mișcare, etc).
  • Dezvoltă încrederea în sine și simțul de inițiativă prin lipsa regulilor, reducând chiar anxietatea. Prin jocul liber, copilul se simte eliberat de presiunea ghidajului parental.
  • Dezvoltă răbdarea (reziliența), perseverența și concentrarea, prin durata mare a jocului. Aavând libertatea de a alege ce e de făcut în situațiile dificile, copilul resimte stresul acelei situații ca motivare, nu frustrare.
  • Încurajează joaca individuală, dezvoltând independența și autodisciplina copilului. Dacă intervenim prea des și prea repede în jocul individual al copiilor, ajungem să le dezvoltăm o dependență de încurajarea și aprobarea adultului – o obișnuință tare greu de tămăduit ulterior.
  • Stimulează exersarea diverselor abilități învățate fără stres, fără teama de a greși. Lipsit de presiunea adultului care ghidează fiecare pas ori mișcare, copilul poate exersa abilitățile mai nou dobândite fără teama de a fi criticat.
  • Dezvoltă compasiunea (empatia), ajutând la construirea relațiilor bazate pe încredere. E greu să observi copilul necăjit căruia i-ai luat jucăria, când părinții îți distrag atenția cu lecțiile de bună purtare și insistențele de a o returna. Când adultul lipsește (ca implicare), copiii se observă mai bine și descoperă cauzalitatea dintre acțiunea proprie și reacția celorlalți.
  • Încurajează învățarea profundă și gândirea critică. Digerând pe cont propriu informațiile dobândite prin experiment multisenzorial, copiii le rețin mult mai ușor și pe termen mai lung, prin conexiunile neuronale complexe care se realizează.
  • Exersează limbajul și exprimarea, precum și regulile sociale, prin jocurile de rol. Repetând cuvinte ori expresii auzite în anumite situații, cei mici învață să le rostească și să le utilizeze corect.
  • Dezvoltă motivația intrisecă (internă). Nimic nu ne motivează mai tare decât sentimentul de reușită pe cont propriu. În același timp, a ne dedica energia făcând ceea ce ne place este de asemenea un mod de a ne motiva chiar și atunci când lucrurile devin dificile. Acest lucru e valabil pentru toate vârstele.

Fetita care se joaca bucuroasa cu jucarii din lemn

Jocul liber se poate desfășura ca mișcare în aer liber: în curtea casei, în locurile publice de joacă sau parcuri, în spatele blocului, în curtea școlii. Ca joc individual de concentrare, se poate petrece spontan oriunde, în casă, în mașină pe drum spre bunici, în spatele blocului, la afterschool. Fie că e vorba de un joc de rol, de un boardgame reinventat pe loc, de o vânătoare de comori ad-hoc, de un experiment sau o plimbare de cercetare a mediului ambiant, jocul liber e motorul bucuriei celor mici.

Ca joc nestructurat cu materiale sau jucării, trăsătura specifică e folosirea obiectelor pe post de altceva decât sunt.

Spre exemplu, cu ajutorul unor cuburi din lemn, copilul poate construi un turn sau o căsuță, dar de asemenea un orășel de mici clădiri – fiecare cub reprezentând o clădire. Poate juca popice așezând cuburile vertical într-un grup și aruncând o minge spre ele. Poate mobila o căsuță de păpuși, prefăcându-le în dulăpioare, paturi și fotolii.

Cuburile mai pot reprezenta personaje în diverse povești din memorie sau imaginate de copil. Când tocmai ai descoperit creta colorată și revii în casă, mami îți va da voie să folosești creta magică pe parchet, dacă îi spui că asta reprezintă cubul de lemn din mâna ta.

Nu în ultimul rând, folosind doar aceste jucării „open-ended”, joaca noastră preferată este „desenul 3D”. Practic, pe toată podeaua desenăm un peisaj ori o scenă de poveste, folosind numai cuburi din lemn, colorate ori nu.

Tu cum simți că îi folosește copilului tău să se joace liber? Inspiră-ne și pe noi!

Cu drag,
Radu Bartoș,
tată a doi copii și antreprenor entuziast
radu.bartos@manutecreative.ro