Prinși în toate grijile zilei, noi, părinții, uităm adesea câtă nevoie au copiii de joacă. Cu atât mai puțin suntem atenți la ce fel de joacă desfășoară copiii și cum îi formează aceasta.
Ei bine, pe lângă jocul de rol sau jocurile de construcție, care pot avea reguli mai mult sau mai puțin stricte, foarte important pentru copii e jocul liber, nestructurat (în engleză „open-ended play”). Jocul liber se desfășoară fără ghidaj sau reguli predefinite, nu are un scop propriu-zis, e doar joacă de dragul jocului.
Care sunt caracteristicile principale ale acestui tip de joacă?
Jucăriile sau materialele sunt folosite fără prejudecăți
Practic, orice fel de joc poate fi liber, câtă vreme copiii se folosesc de materialele / jucăriile lor după bunul plac, așa cum îi ghidează imaginația. Oala de la bucătăria de jucărie nu este doar oală, ci și tobă sau căsuță pentru mini-figurine, de pildă. Ursulețul de pluș poate fi învățător sau elev, doctor sau pacient, sau chiar cuier pentru hainele și pălăriile păpușilor, copac magic ori un prinț transformat în bestie. Mai precis, lucrurile nu sunt ce par, ci ceea ce își doresc copiii să fie pentru jocul lor.
Anumite jucării sau materiale sunt mai potrivite pentru jocul liber în mod natural. De regulă e vorba de cele mai simple, precum cuburile din lemn, mingile, păpușile, jucăriile din pluș, sau cele din natură precum pietricelele, crenguțele, nisipul, apa.
Spre exemplu, un cub din lemn poate fi parte a unui turn, poate reprezenta un bloc în orașul de cuburi, poate fi o mașină pe un drum trasat cu creioane, un pion într-un boardgame sau chiar un personaj în jocul de rol. Imaginația copiilor îi adaugă acele atribute care îi lipsesc, transformându-l în altceva.
Jocul nu are reguli predefinite sau regulile sunt create și recreate pe loc
Joaca nestructurată presupune interacțiunea ludică a copiilor între ei sau cu obiectele din jur, fără un cadru normativ predefinit. În cazul copiilor mai mari, aceștia vor tinde să pornească de la regulile cunoscute ale jocurilor asemănătoare, însă le vor recrea încă de la început, și încă de multe ori pe parcursul jocului. Cei mici, însă, vor crea jocuri noi sau pur și simplu vor explora obiectele și persoanele, experimentând diverse acțiuni. În felul acesta, învață prin joacă liberă despre legile fizice ale lumii și despre reacțiile persoanelor implicate.
Spre exemplu, un bebeluș de 5-7 luni poate lovi din greșeală o revistă, descoperind astfel că revista foșnește. Va încerca apoi să repete experiența, lovind cu intenție aceeași revistă. Următorul pas e să încerce să lovească și alte obiecte, descoperind astfel diverse alte sunete și senzații tactile. Apoi își va lovi părinții sau frații, tot cu scopul de a experimenta. Acum, va descoperi că persoanele au și reacții la lovituri (se feresc, țipă, se încruntă, râd etc), spre deosebire de obiecte. Pentru bebelușii de această vârstă, practic nici nu există jocuri cu reguli, decât, poate „Cucu-Bau”. Copiii mai mari, dimpotrivă, găsesc dificil jocul fără reguli sau pași, dar sparg barierele acestor norme prin împrumuturile de reguli de la un joc la altul sau prin crearea unora noi, pornind de la cele deja știute.
Jocul liber se poate realiza fără niciun obiect, mai ales în aer liber
Alergatul, săritul într-un picior sau pe ambele picioare, roata, tumbele, cântatul, dansul – toate acestea sunt forme de joacă liberă, spontană și plină de bucurie. Pentru părinții foarte ocupați și stresați ai zilelor noastre, o astfel de „zbenguială” poate părea fără sens, fără valoare. Totuși, studiile recente ne contrazic. Joaca liberă, nedirijată de adulți (Atenție! Nu înseamnă că nu trebuie supravegheați copiii!), trebuie să fie tipul de joacă predominant pe parcursul unei zile, pentru copii.
Concluzii
Jocul nestructurat este tot mai cercetat în ultimii ani, inclusiv între academicienii noștri. Astfel, conf. univ. dr. Horațiu Catalano de la Universitatea Babeș Bolyai, îndeamnă la finele lucrării sale despre „Importanța jocului liber în educație” ca jocurile din inițiativa copiilor, nedirijate de adulți, să fie incluse în programa preșcolară și scolară primară, propunând chiar câteva soluții în acest sens. Salutăm inițiativa domniei sale și vă recomandăm articolul în cauză, publicat în engleză aici.
Încheiem cu un citat al lui Sir Ken Robinson, care definește jocul liber în Creative Schools:
„The means by which children learn to make friends, overcome their fears, solve their problems, and generally take control of their own lives. It is also the primary means by which children practice and acquire physical and intellectual skills. Things that children learn through their own initiatives in free play cannot be taught in other ways.”
„Mijlocul prin care copiii învață să-și facă prieteni, să-și depășească temerile, să-și rezolve problemele și, în general, să preia controlul propriilor lor vieți. Este de asemenea mijlocul principal prin care copiii exersează și dobândesc abilități fizice și intelectuale. Ce învață copiii prin propriile lor inițiative în joc liber nu poate fi predat altfel.” (trad. n.)
Copilul tău cât timp petrece zilnic jucându-se liber? Scrie-ne în comentarii ce fel de jocuri preferă și hai să ne inspirăm unii pe alții.
Cu drag,
Radu Bartoș,
tată a doi copii și antreprenor entuziast
radu.bartos@manutecreative.ro