Când eram copii noi, majoritatea părinților care citesc acest articol, calculatoarele abia apăreau în casele familiilor din România. Mulți dintre noi am crescut cu un televizor, eventual și cu un calculator începând cu vârsta școlară.

Lumea e cu totul alta pentru copiii noștri. Telefoanele cu fir se mai găsesc arareori, de regulă în birourile instituțiilor publice ori ale companiilor private. Televizoarele nu mai cântăresc 25-30 de kilograme, decât dacă ocupă un întreg perete. Deținem cu ușurință 2-3 televizoare, laptop-uri, tablete, smartphone-uri, smartwatch-uri sau brățări inteligente pentru fitness, interfon cu cameră, monitoare pentru bebeluși, poate și un aparat foto (semi)profesional, eventual și un ebook reader. Copiii noștri poate au deja o tabletă, un smartwarch și o consolă de gaming.

Într-o lume atât de digitalizată, mutată în proporții înspăimântătoare online, într-un eter virtual, cum putem să-i mai ancorăm în realitatea fizică înconjurătoare? Și de ce am mai face asta?

copil care se plimba cu bicicleta

Statistici OMS europene

Conform studiilor Organizației Mondiale a Sănătății, în 2020 mai puțin de 1 din 5 adolescenți practicau o oră de activitate fizică moderată spre viguroasă pe zi. Acest nivel a scăzut față de 2014 în aproximativ o treime dintre țări.

La vârstă preșcolară și de școlaritate primară, copiii încă mai reușesc să se bucure de mișcare, mai ales în aer liber, aceasta fiind o pornire nativă. Totuși, pe măsură ce cresc și descoperă lumea digitală, interesul pentru natură și mișcare scade îngrijorător, mai ales dacă în copilăria mică nu s-au obișnuit să aprecieze timpul petrecut mișcându-se în aer liber.

Ce e de făcut?

În mod evident, nu putem da timpul înapoi. Lumea va continua să se dezvolte tehnologic, iar copiii noștri vor crește într-un viitor care nu știm cum arată.

Totuși, sănătatea lor fizică e o componentă importantă a creșterii armonioase, astfel încât e necesar să le cultivăm obiceiuri bune de la cele mai mici vârste, pe care să le susținem și ulterior.

Recomandăm, în acest sens, respectarea recomandărilor mondiale de a feri copiii sub 2 ani de orice fel de ecrane. În acest fel, ne asigurăm că nu împiedicăm dezvoltarea cognitivă sănătoasă a celor mici. După vârsta de 2 ani, să introducem treptat programele educative digitale, întâi săptămânal, apoi de 2-3 ori pe săptămână, putând ajunge la o oră pe zi, până la vârsta de 5 ani. Pentru a-i ajuta pe cei mici să accepte și să respecte programul stabilit, am oferit în acest articol câteva sfaturi din propria noastră experiență. 

Încă din primele zile după naștere, când mama se simte mai în putere, cel mic poate fi scos afară la aer. Lumina naturală, aerul curat și sunetele naturii îi vor face bine atât micuțului, cât și mamei. Pentru confortul psihic și fizic al mamei, aceasta poate începe ieșirile în imediata apropiere de casă, ori chiar pe balcon, trecând treptat spre locuri mai îndepărtate. Obișnuindu-i pe copii din primele clipe cu aerul curat și frumusețea naturii, acesta va tânji să iasă afară zilnic spre vârsta de un an.

Pentru cei mai mici dintre exploratori (1-2 ani), asigurați-vă că aveți la îndemână apă, șervețele, haine de schimb, scutece de schimb dacă e cazul, plasturi și apă oxigenată. E absolut firesc și chiar necesar ca cei mici să se murdărească! E foarte probabil că se vor și lovi uneori, cel mai adesea superficial. Supravegheați-i, dar oferiți-le șansa să exploreze! Ce anume au voie să colecționeze și să aducă acasă e la latitudinea voastră, dragi părinți. Poate nu vreți să umpleți casa de frunze și gândăcei. Poate nici pietricelele nu vă încântă. Agreați împreună cu cel mic ce anume poate aduce acasă din plimbările sale, în așa fel încât și voi, și el, să fiți mulțumiți.

Pentru cei mai curajoși, locurile de joacă vor reprezenta o mare bucurie. Vor căuta, poate, cele mai înalte topogane și se vor da pe leagăne până la cer. Din nou, vă recomandăm să-i supravegheați, fără a le tăia prea tare avântul. Observați-i și veți descoperi împreună cu ei ce pot și ce nu pot să facă, ce aventuri le vor întări încrederea în sine și curajul, precum și ce aventuri le pot fi periculoase. E esențială observarea voastră și pentru siguranța lor, și pentru bucuria timpului petrecut împreună în aer liber, e mai bine să lăsați telefonul deoparte.

Pentru cei mai mari, mențineți de la cele mai mici vârste regula „fără ecrane la joaca afară”. Regula va fi respectată cu brio dacă și noi, părinții, o respectăm. În acest fel, vor continua să învețe cum să socializeze cu copii de vârste apropiate sau diferite, cu adulți, cum să se odihnească privind la lumea din jur și nu la un ecran, cum să se „plictisească” util (studiile actuale arată că plictiseala stârnește curiozitatea și e un prim pas spre schimbări benefice).

copii care se joaca afara intr-un cort improvizat

Pentru toți copiii, ieșirea afară cu o jucărie de exterior potrivită vârstei este un bun truc motivațional în zilele când dispoziția inițială nu ajută. În acest sens, recomandăm o lupă de observare a micilor gâze sau un kit de explorare pentru acei exploratori liniștiți, care se opresc la fiecare pietricică ori gândăcel. Coarda de sărit este, încă, o jucărie apreciată de preșcolari, poate și de școlarii mici, chiar dacă noi făceam concursuri de sărit coarda și la 15-16 ani.

Bicicletele cu sau fără pedale, tricicletele și alte astfel de vehicule pentru copii sunt o investiție excelentă pe termen lung, dezvoltând nu doar echilibrul și musculatura copiilor, reflexele și percepția spațială, ci și stima de sine, voioșia, plăcerea sportului în aer liber. Iar dacă li se permite să aleagă ei înșiși culoare bicicletei, a căștii de protecție și eventual a clopoțelului, vor fi în al nouălea cer.

Nu în ultimul rând, ba chiar cel mai important aspect este de a le oferi celor mici timp de calitate afară, împreună cu familia. Poate nu vor ieși mereu cu mama la plimbare, ba poate chiar e activitatea rezervată pentru tătic. Sau poate bunicii se vor bucura să îi scoată la soare. Important e ca atunci când ieșim, să ne bucurăm cu toții de aerul curat, de ciripitul păsărilor, de culorile schimbătoare ale cerului, de lumina plină de sănătate a soarelui și de fiecare fir de nisip pe care ni-l arată cu entuziasm micul nostru cercetaș.

Voi cum vă petreceți timpul afară? Cât de frecvent, cât de mult stați la aer și pe unde hoinăriți?

Cu drag,
Radu Bartoș,
tată a doi copii și antreprenor entuziast
radu.bartos@manutecreative.ro